Uneori să-mi exprim mulțumirile către anumite persoane pare un gest atât de mic… Dar ce pot să fac? De cele mai multe ori cuvintele sunt tot ce am. Oamenii de peste tot din lume pe care i-am cunoscut pe internet s-au dovedit a avea mai multe de oferit decât păreri, tipsuri sau sfaturi. Unii dintre ei au avut de oferit întreaga lor prietenie, iar aici mă refer la Cristina.
Am fost și suntem amandouă interesate de artă, fie că este literatură, fotografie, sau orice altă formă ce ne ajunge la suflet. Chiar dacă am avut de multe ori sisteme de crdință sau puncte de vedere complet diferite, ea a fost acolo pentru mine, incurajându-mă în momente în care aveam cea mai mare nevoie.
Mi s-a spus de multe ori că oamenii de pe internet nu sunt prieteni reali, că acolo la mijlocul relației dintre noi există o barieră invizibilă. Dar nu sunt de acord. Știu că internetul poate fi un loc periculos și sunt recunoscătoare pentru comunități serioase precum cele de blogging sau deviantart. Au fost și încă ma există oameni pe care nu i-am întâlnit niciodată, dar cu care am vorbit mai multe decât cu majoritatea persoanelor din jurul meu.
Pe Cristina am avut posibilitatea să o întâlnesc, norocul fiind și că suntem din același orășel mic și amărât, un oraș din care eu am încercat să-mi șterg mai toate amintirile. Aș fi regretat enorm să mai existe încă un om în viața mea pe care să nu-l pot cunoaște personal din cauza distanței. Sunt fericită că am o prietenă atât de inventivă, idealistă, dornică de cunoaștere, cu așa de multe aspirații, o persoană care își dorește cu adevărat să creeze ceva nu doar pentru ea, ci pentru întreaga lume.
E foarte important și special pentru mine să realizez magnitudinea existenței unei asemenea persoane în viața mea. Chiar dacă văd mereu în lume egoism, ură, nemulțumire, atunci când știu că există și persoane precum Cristina, îmi dau seama că încă a mai rămas mai mult bine decât rău în lume. Îți multumesc că faci parte din viața mea 🙂
