Aș putea să mă uit în abisul albastru al unor ochi inocenți pentru totdeauna, doar că uneori mai trebuie să și clipesc. Lumea e așa frumoasă acum, mereu schimbătoare și totuși fără să se schimbe vreodată.
O văd acum printr-un filtru al altor ochi verzi, cu un iris auriu si gene lungi și negre.
Mă întreb dacă prin ochi negri lumea se vede altfel. Mi-ar plăcea să văd totul prin alți ochi, căci în ochii mei căprui lucrurile sunt atât de crude! Prin alți ochi, alte culori, în alte unghiuri și din alte locuri. Oare atunci aș putea să observ lucrurile acelea mărunte care s-ar presupune că ar infrumuseța viața?
Se spune că vedem doar zece la sută din lume. Restul este doar interpolare, doar mintea noastră adunând bucăți digerabile dintr-o lume mare, o lume vastă, dar limitată. Aș vrea să cuprind totul în amintirile mele, nu doar acel insignificant zece la sută. Mi-ar plăcea să ajung în localurile exotice din orient, să ascult tăcerea sălbăticiei din Alaska sub stelele nordice, să vizitez temple solemne și savane aurii, să înot în ape de cristal în cel mai îndepărtat colț al pământului. Vreau totul – toate anotimpurile, toate locurile, toți oamenii.
Vreau să văd lumea și să ascult Gary Jules în drum. Undeva între firele de nisip din deșertul Africii și reflexiile argintii ale lunii asupra Pacificului, totul în imaginația mea, m-am îndrăgostit de lume, o lume pe care nu aș vrea să o părăsesc niciodată.
Dar acum văd totul doar prin ochii mei maro.
