Sursă foto

Mi se spune să zâmbesc, dar cum pot să fac asta?
Cum să zâmbesc când vocea ta îmi inundă timpanele? Cum să zâmbesc când simt în jurul meu doar întuneric? Viața nu e pentru fericire forțată. It’s ok not to be ok. E ok să plângi și să simți emoție pură oricât de rea ar fi ea. Așa că vă rog, nu-mi țineți un cuțit la gât în timpuri neștiute obligându-mă să afișez acel zâmbet. Nu am nicio dorință de a avea sentimente străine injectate în inima mea.

De ce îmi spuneți să port haine strălucitoare când tot ce vreau e să alerg printr-un camp de maci într-o rochie neagră de mătase? Nimeni nu ar trebui să-și deghizeze tristețea cu culoare pentru că sufletul refuză pur și simplu să lucreze așa.
Știe ce vrea, așa că dacă vrea să verse lacrimi de argint peste toate durerile, lasă-l să o facă. E mult mai ușor.

Ascultă muzică tristă, permite-ți să afli că au mai trecut și alții prin disperarea ta. Nu spun să bei din depresie precum bea pisica din lapte. Îți spun doar să-ți lași sufletul să se vindece în ritmul lui. Și ascultă acea voce șoptită din interiorul tău. Auzi ce zice? Totul va fi bine…
Și va fi. Crede-mă!

Shares:
Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *