 |
| Sursă foto |
De ce ți-e teamă? a întrebat-o în timp ce stăteau întinși sub geamul care oglindea un cer mov spre asfințit. După câteva minute ea și-a ridicat mâna și i-a atins degetele. S-a uitat la mâna ei în timp ce se gândea că nu și-a dat niciodată seama până atunci cât de mult îi adora mâinile.
Vrei să știi adevărul? Sau o să te mulțumești cu o minciună? o voce dulce a șoptit. Încă nu îl privea, dar mâna ei era strâns legată de a lui.
Adevărul. Întotdeauna voia să știe adevărul. Nu voia gunoaie sau ocolișuri care doar distrugeau ce reușiseră să construiască în atât de mult timp. Vedea relația lor ca pe un diamant, iar adevărul ca pe un șlefuitor de diamante.
Mi-e frică de ușile care se închid și lasă în urmă beznă. Mi-e frică de bătaia inimii mele atunci când mă privești. Mi-e frică de amintirile unei bănci dintr-un parc abandonat pe care-mi odihneam sufletul și acum nu mai pot să o fac. Mi-e frică de un viitor ce ar putea ruina o inimă deja stricată. Mi-e teamă ca o să mă înec într-un râu în care nu a mai intrat nimeni până acum.
Atunci el s-a uitat către stele și pentru un moment a uitat că aveau mâinile înlănțuite. Fața lui nu exprima nimic. Doar pentru că întotdeauna își dorea adevărul asta nu însemna că nu a fost suficient de brutal încât să-l rănească. Și cel mai grav era că nu știa cum să-i îndepărteze temerile.
Acum întreabă-mă ce mă sperie cel mai mult în lume.
Cuvintele ei suave au fost atât de surprinzătoare și gândurile lui așa de profunde încât aproape că nici nu le-a auzit. O rugăciune tăcută a fost oferită întunericului nopții si a întrebat-o: Ce te sperie cel mai mult în lume?
Să te pierd pe tine înainte de vreme. Doar într-o fracțiune de secundă a dat formă cuvintelor atât de frumos încât a uitat chiar si unde se aflau. S-a uitat în sfârșit către ea și a realizat ceea ce încerca să evite. Patul de spital care îi ținea pe amandoi, ochii ei pierzându-și din strălucire, buzele palide care odată îi fuseseră roșu aprins, dar cel mai mult mâna ei fiavă ce îl ținea cu atât de multă putere.
Apoi a tremurat. Se ducea… Se ducea…
S-a dus.
Și tot ce a rămas în urma a fost o noapte tăcută, un nou diamant pe cer și o inima în bucăți ascunsă într-un băiat ce a încercat din răsputeri să fie puternic. Doar că… acum nu a mai rămas pentru cine să fie puternic.
