De multe ori mă gândesc că viața e prea scurtă. Sunt atât de multe lucruri de făcut încât timpul nu este suficient să-mi permită să îmi îndeplinesc toate visele. Mi-am propus o multitudine de lucruri pentru o existență ce sper din toată inima să mă ghideze spre împlinirea lor.
Mi-aș dori să…
Învăț să zbor. Să călătoresc prin Europa cu sufletul meu pereche. Să dorm în vârful turnului Eiffel. Să mă trezesc pe o plajă din Grecia. Să-i spun unui gondolier povestea mea de viață în Veneția. Să-l rog să mi-o spună pe a lui. Să dansez la ultimul etaj al turnului din Pisa. Să-i spun Moscovei bună dimineața.
Să învăț să dansez vals vienez pe străzile Austriei. Să-l repet pe stâncile munților Alpi. Să pretind că cerul are un al doilea job ca o sală de bal. Să mă împrietenesc cu o stea. Să escaladez Vârful Omu.
Să sar de pe el. Să supraviețuiesc. Să arunc cu un bulgăre de zăpadă în regretele mele trecute din mijlocul Siberiei.
Să învăț germană și olandeză. Și toate limbile latine. Să devin un translator și apoi să demisionez. Să pun un lacăt al iubirii pe podul Senei. Să dau mâna cu Zeus. Și dacă tot sunt în Grecia, să organizez o petrecere la poalele muntelui Olympus. Să invit universul. Să-l asasinez pe Hades. Să mă declar zeița apelor Dunării.
Să învăț să cânt lângă păsările flamenco. Să îmi cumpăr un costum de gladiator pe care să-l port în Colosseum. Să îmbrățișez cele mai mari păduri ale Europei în Norvegia. Să măsor timpul pe ecranul Big Ben-ului. Să redefinesc frumusețea în vechiul castel Edinburgh.
Toate astea le pot face datorită vacanțelor speciale cu CND Turism. Cu ajutorul lor pot ajunge în cele mai minunate destinații turistice din Europa. Vacanțele la munte sunt printre preferatele mele. Imaginația mea zburdă prin cele mai înalte culmi alte masivilor europeni, uitând uneori să se întoarcă înapoi la mine. Dar și când o face, mă plimbă prin sejururi în România. Așa mă face să realizez că și țara mea este un loc grozav de vizitat, alăturându-se atâtor minunății de pe întreg continentul.
Mi-amintesc de o întâmplare veche, dar proaspătă încă în memoria mea ori de câte ori călătoresc în Franța.
Când eram mică, tatăl meu mă ducea pe cel mai înalt turn al catedralei Notre Dame o dată pe an. Era frig. Foarte frig. Dar stăteam acolo și luam guri mari de aer proaspăt, uitându-ne în jos către micile furnici de oameni agitându-se fără încetare. Un Paris întreg ni se întindea la picioare. Era mereu iarnă când mergeam noi, dar oricât de frig era, el îmi spune întotdeauna un lucru:
Bia, orice ai deveni și oriunde te-ar conduce mintea, trebuie să faci întotdeauna pentru mine un singur lucru mititel. Ia o bucățică din cer de oriunde vei călători și plasează-o la tine în buzunărel. Ia o bucățică din cer și amintește-ți că picioarele tale nu trebuie să rămână mereu lipite de pământ. Învață să zbori și du-te oriunde te vor duce aripile. Tot ceea ce îți dorești poate deveni al tău, dar doar dacă prețuiești libertatea cerului din buzunarul și din inima ta.
I-am ascultat sfatul tatălui meu, deși atunci când zeii și Dumnezeu au decis ca el să facă ultima călătorie, am căutat prin toate buzunarele hainelor lui fără să găsesc nici măcar o bucățică de cer.
Ultimele lucruri pe care mi le-am propus au fost să cuceresc sirene în adâncurile Mării Negre. Să mă trezesc și să realizez că mi-am imaginat atât de multe lucruri frumoase, exact ca un copil mic. Mi-am propus să zâmbesc, să iubesc și să trăiesc. Și nu în ultimul rând, să schimb lumea într-un loc mai bun.
