Era o fată de 2 ai cărei ochi străluceau în lumina soarelui. Avea un zâmbet ce putea lumina întreaga cameră. Avea o familie frumoasă și prieteni cum nu putea cere mai mult iar iubitul ei era uimitor.
Își dorea ca într-o zi să locuiască într-o casă mare și la fel de primitoare ca cea în care a crescut. După ce va absolvi dorea să își găsească un job la care să se ducă de plăcere. Apoi visa să se căsătorească cu prințul ei și să trăiască fericiți până la adânci bătrâneți.
Dorea copii frumoși pe care să-i iubească din toată inima, iar când va veni timpul va dormi pentru totdeauna alături de soțul ei loial. Visa la o viață perfectă.
****
Este o fată de 2 de ani ale cărei lacrimi strălucesc în lumina dimineții. Zâmbetul, ca întreaga ei ființă, e fals și rece. Este cu totul singură, cu prieteni care nu o vor înțelege niciodată și cu un fost iubit care se întreabă încă ce a greșit.
Casa ei mare e plină de vid și de vise sparte. La școală, zâmbetul fericit al colegilor îi arată ce ar fi putut avea într-o altă viață. Știe acum că prințul nu va exista niciodată și nici o carieră strălucită nu va avea.
Nu va fi niciodată în stare să aibă copii, să își îndrepte inima îndoită, să-i spună mamei ei de ce fata ei perfectă nu mai există. Este deja moartă și tot ce a trăit înăuntrul ei este doar o umbră a ceea ce a fost odată.
