Sunt bine e doar o minciună grosolană. Adevărul e că îmi doresc să nu mai exist.
Sunt obosită e o frază incompletă. Adevărul e că sunt obosită să mă simt singură.
Mă simt ok e ca un blestem. Adevărul e că niciodată nu am fost mai rău de atât.
Mi-e frig e doar o expresie. Adevărul e că o spun doar să am motiv pentru a mă îmbracă mai gros și a-mi ascunde cicatricile.
Deja am mâncat e doar un refuz politicos. Adevărul e că nimeni nu-mi poate potoli foamea de fericire.
Nu am nimic e deja extra-folosit. Adevărul e că nu mai am nimic.
….
Spun că nu vreau prieteni.
Spun că nu-mi plac oamenii.
Spun că sunt ciudată.
Mi-ar plăcea să am prieteni, dar mi-e teamă.
Îmi plac oamenii dar nu pot să am încredere în ei.
Sunt doar complicată.
Ai mai fi prietenos dacă cei apropiați te-ar înjunghia pe la spate?
Ți-ar mai plăcea de cineva dacă te-ar lăsa baltă deși știa că ai nevoie de ajutor?
Ai fi diferit pentru cineva ce-și dorește ceva simplu?
Înainte să judeci, fă un efort și analizează.
Suprafețele au adâncituri; oamenii au suferințe în spate.
