Sunt unele job-uri pe care nu le-aş practica decât dacă aş muri de foame şi chiar şi atunci m-aş gândi serios la o alta variantă. Am sa vă povestesc despre câteva dintre ele.
Vânzător. Nu m-aş imagina stând 8 ore în picioare şi vânzând pantofi. Nu am nimic cu meseria lui Al Bundy, dar eu una m-aş plictisi teribil. Bun, nu ai tocmai timp să te plictiseşti dacă e un magazin solicitat de clienţi, dar pur şi simplu nu mă văd vânzând direct nimic. Nici pantofi, nici bijuterii şi nici haine. (oricât de tentant ar părea să fiu eu prima care vede marfa adusă în magazinul brandului preferat).
Funcţionar public. Tanti care stă şi freacă 5 hârtii şi 3 dosare, se mişcă ca ochiul mortului şi vorbeşte în sictir clienţilor, răzbunându-se cumva pe plictisul în care se mocirleste în fiecare zi. Normal că e săraca irascibilă, nervoasă, neprietenoasă. De-a lungul celor 20 de ani de experienţă, a făcut deja fundu` cât târnă şi varice la ambele picioare. Urmează tratament pentru reumatism şi aşteaptă pensia ca să, paradoxal, poată sta în cur pe canapeaua din sufragerie cu ochii aţintiţi la Măruţă şi seriale de doi lei. Nu, n-am nimic cu cele care au aceasta meserie, dar clar nu-i de mine.
Ospătar/chelner/barman Şi nu neapărat că e plictisitoare munca ci din cauza programului care te rupe. Am lucrat şi eu în liceu 2 zile la o terasă din Ploieşti. Programul începea la ora 9 dimineaţa, eu trebuia să fiu acolo la 8, şi se termina noaptea târziu, când binevoia ultimul client să-şi soarbă ultima picătură din sticla de bere. Nu erau decât 2 zile libere pe săptămână şi aproape niciodată nu picau în week-end pentru că eram nouă în “breaslă”. Nu am rezistat fizic deşi bacşişul era destul de tentant.
Doctor/asistentă Deşi atunci când eram mică şi îngrijeam păpuşile Barbie asta era ceea ce-mi doream cel mai mult. Să fiu doctoriţă şi să ajut oamenii bolnavi. Între timp mi-am dat seama că eu nu pot privi nici măcar când mi se ia sânge pentru analize, d-apoi să văd tot felul de oameni năpăstuiţi de boli. Caligrafia ar fi prevestit o carieră de succes, dar sângele meu îi prea cald ca să pot practica meseria.
Şi ar mai fi destule, dar pe cele care implică forţa brută nu le menţionăm, se ştie că Ana-i mică şi abia ridică două bidoane de suc la 2L.