Am descoperit blogul lui Vlad nu de foarte mult timp, dar a ajuns destul de rapid în lista mea. Am avut și plăcerea de a-l cunoaște personal, așa că am hotărât să-l invit la un guest post. I-am dat de ales între două teme asupra cărora chiar mă interesa să aflu diverse păreri: maturitatea și sacrificiul din dragoste. A ales – și foarte bine a făcut – să combine cele două subiecte și iată ce a ieșit:
Ce inseamna sacrificiul din dragoste? Renuntarea la niste chestii mici pentru confortul de cuplu? Sacrificarea propriei bunastari pentru fericirea celuilalt? Cand intervine acest aspect in cadrul unei relatii?
Depinde, probabil de relatie, de gradul de implicare al partenerilor, si de varsta lor. Nu pot considera ca “sacrificiul din dragoste” sa fie reprezentat de chiulul de la ore pentru a te intalni cu persoana iubita. In adolescenta de cele mai multe ori tot ceea ce facem pentru persoana de langa noi, daca ne creeaza pana si cel mai mic disconfort, ne da senzatia ca am lasat de la noi, a reprezentat un efort, un lucru pentru care sa fim apreciati. Si cu exceptia a putine cazuri, la acea varsta ne lipseste maturitatea. Suntem ca niste copii care descopera jocuri si jucarii noi, nesupravegheati. Ne placem sa ne impunem ideile si comportamentul, sa epatam. Sunt relatii intense.. de cele mai multe ori de durata scurta, sau medie. Ne lipseste (repet – de cele mai multe ori) maturitatea de a face o relatie adolescentina sa reziste testului suprem: testul timpului.
Adolescenta trece, incet , viata ne supune unui tir continuu de experiente noi, dintre care nu cred ca toate sunt fericite, cunoastem tot felul de oameni, sarim din relatie la singuratate si tot asa pana in momentul in care intalnim (macar unii dintre noi), persoana alaturi de care consideram ca viata nu ne poate pune nici o piedica. Persoana alaturi de care dorim sa ne trezim dimineata, doar pentru a o auzi cum ne ureaza buna dimineata. Si exemplele pot continua.
Dar cum faci cu convietuirea?
Convietuirea implica sacrificii, sacrificii pe care le faci din dragostea pentru celalalt. Renunti incet dar sigur la tabieturile pe care le aveai, de cele mai multe ori (macar) la o parte dintre prieteni, devii mai responsabil cand este vorba de cheltuirea banilor, adopti alte valori pe care probabil iti era mai greu sa ti le impui. Fiecare dintre aceste lucruri reprezinta un sacrificiu personal. In primul rand pentru ca toti suntem constienti de faptul ca in cazul nereusitei respectivei relatii, ne pierdem reperele pe care le aveam inaintea inceperii acesteia. Consider ca asta este sacrificiul din dragoste pe care constient il facem toti iar acesta este o dovada de maturitate.
Exista si alte tipuri de sacrificii: cele reiesite din situatii extreme, cazuri care au fiecare specificul lor.
Nu voi extrapola, desi am la indemana un exemplu petrecut in familia mea. Un exemplu care mi-a demonstrat ca uneori dragostea pentru persoana de langa tine te poate face sa renunti la tot. Pentru binele celuilalt.