 |
| Sursă foto |
Cândva te-am întrebat care e culoarea ta preferată și ai spus Maroniul ochilor tăi. Așa că mi-am pus o lentilă verde și le-am explicat tuturor că am ieșit din pântec cu un defect de fabrică, la jumătate de preț, precum bunurile deteriorate.
Uneori sunt din Canada, alteori din Anglia și câteodată din Japonia.
Îmi controlez cu grijă accentele și îmi pregătesc poveștile de viață ce trebuiesc spuse. Originile mele se schimbă odată cu sezonul.
De ce vrei să-i minți pe toți? m-ai întrebat.
De ce nu ?
Port ecusoane cu diferite nume, Alina, Samanta, Maria. Îmi doresc să simt cum e să fii în pielea altcuiva.
Mi-ai făcut un ecuson cu numele meu real și am început să râd. Mai târziu mi-a alunecat sub saltea, dar nu l-am luat. În schimb mi-am petrecut noaptea uitându-mă la tavan. Mi-am folosit numele de prea multe ori; și niciodată nu mi s-a potrivit.
Mă numești mica ta mincinoasă compulsivă și bănuiesc că ăsta ar trebui să fie un fel de alint.
Fac o piruetă în oglindă purtând rochia mamei de mireasă și îmi pun o perucă violet. Admir volănașele care cad lin pe spate de parcă ar fi aripi. Zâmbesc.
Unde e fata de care m-am îndrăgostit? mă întrebi șoptit și în glas ți se aude disperarea.
Nu mai e. ți-am răspuns încercând să-mi ascund propria disperare, închizând ochii și făcând încă o piruetă.
