 |
| Sursă foto |
Nu cred că merit să fiu o artistă.
Nu știu cum să am conversații profunde și pline de înțeles cu un străin.
Nu mă lamentez noaptea despre un iubit pe care l-am pierdut.
Nu privesc fumul alb al țigării ridicându-se în întuneric.
Nu petrec ore întregi admirând frumusețea adevărată a lumii.
Nu mint prin zâmbetele mele și nici nu mă chinui să le creez.
Dar cred totuși că sunt o scriitoare.
Mă aplec în fiecare noapte asupra tuturor emoțiilor.
Suspin asupra unei copilării pierdute.
Petrec nopți dorindu-mi o altă piele peste a mea.
Tânjesc ca insomnia să mă inspire.
Mă rog ca zidurile să se prăbușească pentru a putea respira.
Deci…sunt într-adevăr o scriitoare?
Sau doar un alt artist pierdut?
