*Povestea acestui videoclip o puteți citi mai jos*
Mi s-a terminat vacanța. Am ajuns din nou la cămin, unde mă trezesc în fiecare dimineață la șapte, trag de mine să mă ridic din pat și să mă pregătesc de cursuri. Știu că sunt oameni care fac asta de ani de zile, fără să-și permită poate nici în weekenduri să se odihnească. Nu vă gândiți că eu fac parte din ei, eu-s dintre ăia leneși pentru care somnu-i sfânt și trezirea un blestem.
Și azi, ca-n fiecare dimineață. Sună alarma; îmi târăsc picioarele împiedicate până pe hol, în fața frigiderului, deschid ușa, mă scarpin de două ori în cap gândindu-mă cu ce să-mi încep ziua. Mă orbesc luminile de la frigiderul ăsta vechi de nșpe mii de ani, dar ceva reușeste să-mi atragă atenția.
Străbătuse un drum de vreo 2 de kilometri în geanta cu pachetul trimis de mama (nu-s în stare să-mi gătesc eu singură), stătuse o noapte în întunericul frigiderului, dar acum a venit timpul ca o lumină puternică să se se coboare asupra lui… lumina frigiderului. Atunci nu doar eu l-am observat, ci întreaga populație locatară a acelui habitat răcoros (statistic vorbind, formată din membrii a trei regiuni diferite). Un rotund cașcaval pe care scria cu litere frumos colorate Delaco.
La vederea lui, roșiile transilvănene ale colegei din patul de deasupra s-au emoționat, apa din inima munților Brașovului s-a învolburat, dulceața preparată de bunica moldoveancă a colegei de lângă a tresărit, iar pătrunjelul din grădina mea de olteancă afurisită a început să danseze de bucurie. Toți s-au strâns în jurul noii apariții de pe raftul al doilea din frigiderul meu din camera 36, de la etajul al treilea al unui oarecare cămin (asta în caz că vor și alții să cunoască vedeta ce tulbură emoțiile atâtor suflete). Castraveți, ceapă, mere și fel de fel de mirodenii au venit din întreaga țară să dea mâna cu oaspetele meu. Eram uimită, căci eram singura care nu știa de popularitatea acestui maestru în ale brânzeturilor.
La un moment dat, s-au așezat turcește în jurul lui și o măslină l-a întrebat care este secretul lui. Atunci minunatul cașcaval a grăit: Sunt multe de spus despre mine. Nici nu vă închipuiți câte povești se pot ascunde în spatele unei feliuțe de brânză, câți oameni fericiți există atunci când gustă nu doar din semenii mei, ci din toate brânzeturile Delaco. O masă îmbelșugată, au spus toți cei care au încercat, există doar atunci când alături de voi toți, ne aflăm și noi, să dăm prospețime și aromă gustului vostru.
Cuvintele lui aveau ceva magic. Voiam atât de tare să-și continue povestea, dar alarma ceasului amânat cu 1 minute mi-a zbârnâit iar în urechi. Trebuia să mă tirez cât mai repede la facultate, așa că am înșfăcat cașcavalul, am tăiat 2 feliuțe pentru două sendvisuri (pachețel pentru mine și al meu) și am ieșit spre școală.
De azi cu siguranță voi deveni fan brânză Delaco.
