 |
| Sursă foto |
i.
Am conduce spre nicăieri, am vorbi o limbă pe care nimeni nu ar înțelege-o, sub un cer străin, învăluiți în miros de pini.
ii.
Mi-ai spus că ochii mei sunt precum plicurile. Se închid, se deschid, rup sigiliul inimii mele și înăuntru e scrisă cea mai frumoasă poezie de dragoste.
iii.
Ți-am spus că ar trebui să fugim către un ținut cu oameni noi, căci am fost fermecată de fețe pe care nu le-am văzut niciodată și locuri pe care nu le-am vizitat.
iv.
Ai râs de gândurile mele și mi-ai spus că dacă nu aș sta atât de mult cu capul în cărți, poate aș realiza că și eu trăiesc în propria mea poveste.
v.
Povestea mea a expirat în mai, dar timpul o repetă în visele mele așa cum un cârd de păsări zboară spre sud în fiecare an. Dacă ele s-ar readuna după vară și și-ar reîntâlni sufletele, atunci poate aș reuși și eu să trec mai departe.
