Schimbul 1 nu vine cu multe chestii amuzante. Orele trec, in fiecare zi, aproape la fel. Te apleci, culegi piesele din plastic, le arunci pe cele busite si te muti la urmatoarea masina. Postul de radio local emite chestiute care se doresc funny, dar, eu, cu vasta mea experienta in domeniul undelor radio, stiu ca as putea face mai bine decat tipul din cabina de emisie.
In fine, ziceam ca orele trec, zilnic, la fel, fara cine stie ce schimbari.
Mai putin ieri. Ieri, dragilor, a anuntat seful ca urmeaza sa vina un meserias, sa verifice o masina. Mie mi s-a ridicat parul (putin, de fapt mi s-a ridicat chelia) in crestetul capului. Am destule povesti cu meseriasii, ca sa stiu ca urmea za sa fug dupa un patent, o cheie nu stiu de care, sa pun mana sa-l ajut pe om, ca, na!, doar e meserias… Of, acasa am facut asta de cel putin 1 de ori. Da’ … n-aveti un patent? Un cutit? Cutter? Cheie franceza… o bucata de teava de 12… ruleta, bricheta, lampa de sudura… de parca meseriasii Romaniei n-ar avea, nici macar unul, in dotare, cele trebuincioase meseriei lor.
Bun. Vine ora. Ora aduce, dupa ea, o masina. Din masina coboara un tip in sacou. Aranjat. Trage dupa el o geanta de voiaj, cu rotile. Se prezinta si aflu ca ASTA e meseriasul, nu seful lui, asa cum gandeam initial. Ca sa nu ma intind la povestit, omul a rezolvat ce avea de rezolvat, in spatiul lui de lucrul, bine delimitat de o masa pe care intinsese sculele necesare. Geanta aia era plina de scule, nu exagerez. N-a scos UN cuvant. Nu m-a intrebat absolut nimic, pana la final. Asta m-a lasat masca. Venise de la mama naibii cu TOATE cele necesare, dupa el. Si nu i-a lipsit nimic. Abia la final, cand a inchis masina, m-a intrebat unde e matura. Pe care a folosit-o, desi am insistat sa ma lase sa ma ocup. Dupa care s-a dus in vestiar, a iesit din halatul albastru si a intrat inapoi in sacou. Si-a luat geanta de voiaj si dus a fost, nu inainte de a ne saluta, de plecare. Toata povestea? Nici macar o ora si jumatate…
