În timp ce Nikhila o caută prin casă, Gopika își petrece clipele alături de Saksham, care îi mărturisește că simte lipsa afecțiunii și îi cere, ca un copil, să-l lase să mănânce din mâna ei. Gopika acceptă, iar el o întreabă ce ar vrea să guste. Ea alege ciocolata, explicându-i că în copilărie nu a avut parte nici de răsfăț, nici de iubirea părinților. Impresionat, Saksham îi oferă o ciocolată și îi spune că și-ar fi dorit să-i poată schimba trecutul. Gopika se bucură de gest, considerându-l un dar prețios.
În acel moment apare Nikhila, iar Saksham se ascunde în grabă. Gopika o întâmpină și o întreabă dacă este în căutarea cuiva. Nikhila îi spune că are nevoie de sprijinul ei. Gopika, surprinsă, o întreabă în ce fel. Nikhila îi amintește că a avut grijă de familie și chiar l-a convins pe Saksham să mănânce, însă Gopika minimalizează totul, spunând că doar a folosit mâncarea rămasă și că nu are nicio legătură cu nimeni din casă, dorindu-și doar pensia alimentară.
Între timp, Gopika o întreabă pe Nikhila ce anume trebuie să deseneze. Nikhila promite că o va ghida pas cu pas. Gopika începe să traseze liniile, urmând instrucțiunile. Când Nikhila tușește, Gopika îi oferă apă, iar Nikhila observă cât de mult s-a schimbat tânăra. Gopika recunoaște că, în adâncul sufletului, se simte lipsită de sprijin. În final, schița prinde conturul unei femei.
