Citind postul Oanei despre o conferință despre cele 9 orgasme feminine dintre care nu mai ține minte decât 3, alea de bază pe care le știm toate, mi-am amintit că acum câțiva ani, tot în vremea studenției timpurii, când locuiam în căminele din Regie, a venit o colegă foarte entuziasmată să-mi spună că a aflat că este o conferință Osho cu intrare gratuită undeva la dracu`n praznic că ne-a luat 2 ore să ajungem până acolo, și că vrea neapărat să ajungă că a citit câteva cărți Osho care i-au plăcut foarte mult și că oricum nu avem ce face și mă rog, câteva explicații pe care nu mi le mai amintesc. Cert e că mai mult luata pe sus am ajuns să particip la conferința respectivă.
Până atunci țin să zic că habar n-aveam cine e Osho și care-i filozofia lui, și nici după n-am fost curioasă să aflu mai multe, deci cum s-ar zice am mers la risc. Am zis că până la urmă cel mai rău ce se poate întâmpla e să vorbească unii filosofie de toaletă, motivațională, știți voi Kaballah gen. Noh, departe de adevăr n-am fost, că vorba aia nu-ți trebuie o doză mare de perspicacitate ca să-ți dai seama cam cu ce se papă filosofiile astea care adună mulți adepți din rândul oamenilor nesiguri pe ei care au nevoie de confirmare că viața-i frumoasă, că suntem una cu universul și la un moment dat și cu pământu` și tot așa. Să mă scuzați dacă sunteți fani Osho, nimic din ce am zis nu-i cu rea inentie. Așa, am lămurit-o și pe asta.
Ajunse acolo, după o aventură în traficul bucureștean de aproape 2 ore, am intrat într-o sală mare iar la 2 minute vine o tanti, ne bate pe umăr și ne spune să ne lăsăm grijile la intrare. Vă imaginați reacția mea…am ridicat tacticos din sprânceană stângă, am făcut ochii mari pentru că efectiv habar n-aveam la ce se referă. Așa că, am zâmbit politicos și i-am zis că le-am lăsat acasă și să stea fără nicio problemă că asupra mea nu se mai găsește nicio urmă de grijă. Și am vrut să mă întorc pentru a-mi găsi un loc în sală. Apoi doamna respectivă zâmbește și-mi zice cu o voce mieroasă care mima o politețe și ascundea o ironie nu foarte subtilă.
-Doar dacă n-ați venit desculță până aici, ceea ce văd că nu s-a întâmplat, vă rog frumos să vă lăsați cizmele la intrare.
Ahaa…păi zi așa, deci incaltamintea=griji. Noh, bun, că să știm și noi, cei care nu vorbim limba lui Osho, căci nici într-o mie de ani n-aș fi corelat sintagma cu cizmele din picioare. Asta e, omu` cât trăiește învață.
Așadar m-am dus să-mi las grijile mele lângă grijile colegei de cameră, asigurându-ne să nu se amestece cu grijile altora și să știm unde să le găsim după conferință.
Impropriu spus conferință pentru că practic n-a vorbit nimeni în afară de tipa care a făcut introducerea spunându-ne două trei vorbe despre gurul Osho și despre meditația activă pe care o promovează filosofia lui. După care a început tărăboiul ăl mare:
-Faceți precum cutremurul!
Și toată lumea se agita și duduia în sală de ți-era mai mare frica să nu se dărâme ceva pe tine la propriu.
-Vorbiți limbi nevorbite!
Și sa vezi zgmotu` naibii ca toti zumzăiau și murmurau pe limba lor, un amestesc de strigat de luptă cu accentul unui smasmofilic năpădit de prima criză.
Apoi îmi amintesc ceva de un dans ciudat care a fost și punctul culminant care m-a determinat să prefer grijile de la intrare și să mi le iau cât de repede pot, ca mai apoi s-o pot lua la sănătoasă. Ca apoi să aflu de la colega mea că aia era doar o ședință demo, că dacă voiai să participi la varianta full trebuia să plătești 120 de euro sau ceva de genu`. Cu alte cuvinte îi plătești să te lase să faci pe nebunu într-o sală de conferințe. Nu mulțumesc. Fac pe nebuna și singură și fără să plătesc pe nimeni. Și nici măcar nu tre să mă agit precum cutremurul sau să-mi las grijile afară. Îmi pun frumos grijile pufoase de casă în picioare și să vezi atunci de ce nebuneli mă țin. Numa să mă apuce pandaliile și vorbesc cele mai nevorbite limbi. Și nu-mi trebuie filosofia gurului că să mă eliberez și să meditez activ.
Chiar sunt curioasă dacă a mai participat cineva dintre voi la astfel de conferințe ciudate, să împărtășească experiența.