Azi am făcut o scurtă pauză, de câteva ore, de la stat cu ochii lipiți de ecranul televizorului uitându-mă la “Prison Break”. Am intrat în arhiva blogului meu de acum mai bine de 2 ani și am citit articolele de atunci (nu, nu despre ele vreau să vorbesc acum, poate cu altă ocazie) și am realizat că foarte puțini dintre cei care comentau atunci mai scriu. Cred că procentajul e de sub 10%. Iar la vremea respectivă erau bloggeri activi și unii dintre ei scriau excepțional. Și m-a lovit dintr-odată întrebarea întrebărilor din seara asta: oare ce mai fac bloggerii de atunci? Oare scriu în altă parte?
Sau poate nu mai scriu deloc? Dar cum să te vindeci de o boală atât de sănatoasă? Cum să guști din eliberarea pe care ți-o oferă un blog ca mai apoi să nu te mai identifici cu savoarea lui?
Acum o lună am șters un sfert blogurile pe care le citeam pentru că fie nu mai existau, fie erau lăsate în paragină iar autorii lor nu mai trecuseră pe acolo cu lunile sau poate chiar cu anii. Știu că mulți consideră bloggerii antisociali si “fără viață”, iar poate cei care ieri scriau și azi nu o mai fac au găsit, în viziunea lor, altceva mai bun de făcut. Sau au ajuns în punctul în care au făcut nefericita asociere a blogului cu pierderea de timp.Știu, prioritățile se schimbă, oamenii se schimbă și ei, dar totuși aș fi curioasă să îmi zică un blogger care s-a bucurat de tot ceea ce înseamnă blogosfera, cu bune și rele, de ce a încetat să mai scrie. Iar răspunsul “n-am mai avut timp” nu e unul valid, pentru că dacă ar fi așa majoritatea dintre noi n-am avea, căci avem job-uri, școală, prieteni, familie, responsabilități care într-adevăr sunt mai importante ca blogul, dar care nu ne-au oprit niciodată să ne luăm un moment de respiro și să intrăm in casuța noastra virtuala pentru a împărtăși experiențe, idei, păreri, nemulțumiri, bucurii și emoții.
Dacă ar fi să mă întrebe cineva acum de ce aș renunța la blog sinceră să fiu n-aș ști ce să-i răspund. Pentru că până acum n-am luat nici măcar o clipă în considerare această variantă. Și da, au fost zile la rând în care am simțit nevoia să stau departe de blog și am și făcut-o. Dar ulterior mi s-a făcut dor. Dor de blog, dor de a scrie, dor de cei pe care-i urmăresc. Blogul face parte din rutina mea zilnică și cum taurii sunt cunoscuți pentru cât de rutinosi și comozi sunt, nu cred că lucrul ăsta se va schimba în viitorul apropiat.
Sunt tare curioasă să aflu în ce condiții au spus unii “nu” blogului, iar mai apoi și l-au închis, sau pur și simplu nu au mai simțit nevoia să-l acceseze. Dacă știți voi motivele pentru care alții au renunțat la el, please do share.
Voi de ce ați renunța acum la blog? Ce v-ar determina că de mâine să închideți blogul și orice are legătură cu el într-o cutie pe care s-o aruncați fără remușcări în trecut?
Eu am renuntat sa mai scriu pe blog dupa ce mi-am dat seama ca nimanui nu-i pasa de chestiile mele si am ajuns la concluzia ca blogul a luat-o pe o panta descendenta rau.Ca posturi vorbind.Scaderea vizionarilor a urmat aceasta tendinta si intr-un final,desi imi tremurau degetele de pofta de scris ,ma uitam la pagina goala din dash si nu puteam sa scriu nici macar o amarata de introducere. Nici acum nu-i diferit,dar uneori mai reusesc sa adun cumva mai multe drafturi si sa iasa ceva lizibil.Si eu citeam posturile de mai demult si ma gandeam ce diferit gandeam atunci si cum as mai putea sa am inocenta aceea ,dar cred ca e pierduta pentru totdeuna. De aceea blogul o ramas doar un lucru pe care-l verific zilnic din obisnuinta si spre care privesc inapoi cu nostalgie.
Lipsa timpului liber, poate… sa zicem ca nu mai au timp de nimic si putinul timp liber il petrec cu familia, prietenii sau pur si simplu nu mai au chef sa scrie.
Eu nu as mai scrie daca as ramane fara net sau daca mi s'ar pune pata sa nu mai scriu nimic, nu stiu!