Iar dacă n-ai pornit încă în căutarea ei, acum ar fi un moment bun. Știu… n-ai chef. În cazul ăsta, crede în ea și… atât. Uneori nu are nevoie de nimic mai mult ca să apară. Bucură-te de fericire, dar conștientizează că e trecătoare. Când vrea să plece, pleacă. Dar fii sigur că se întoarce mereu la tine… sub alte forme.
Aș vrea să nu-ți mai ascunzi părțile de suflet care știu să strălucească în ochii oamenilor ca mine. Fă-le să strălucească în ochii tuturor.
Mi-aș dori să fii om cu cine merită și, mai ales, cu cine nu. Arată-le tu că se poate. Nu-ți dori să ajungi deasupra lor, dorește-ți să vrea ei să ajungă lângă tine. Sus.
Nu uita că orgoliul prostesc n-ajută la nimic atunci când ești rănit, poate doar la rănirea altei persoane. Una pentru care orgoliul nu există, când e vorba de tine.
Nu lovi cu vorbe, doare cel mai rău. Și se uită cel mai greu.
Iartă și fără scuze. Ca să poți merge mai departe. O faci pentru tine.
Mi-aș dori să râzi mai des. Să plângi dacă simți nevoia, nu trebuie să știe nimeni. Să găsești motive pentru care să te poți ridica dimineața din pat, zâmbind. Să nu te schimbi decât dacă nu-ți mai place ție ce vezi în oglindă.
Îmi doresc să-ți apară în drum oameni care să te vadă. Și eventual să-ți povestească și ție despre tine. Îmi mai doresc să-i asculți…
Îți doresc să crești frumos, lângă oameni frumoși și îmi doresc să ai ochi pentru ei.
Iar pe lângă toate astea… aș vrea să îți amintești de mine, de fiecare dată când ți se face dor de felul în care te vedeai prin ochii mei.. Amintește-ți pentru câteva clipe doar, apoi uită-mă din nou. Iar eu… voi ști că n-a fost degeaba.