Citind postul lui neo, mi-am amintit cât de solicitat este telefonul mobil şi o să scriu puţin despre asta. Pe lângă evidenta lui utilitate, şi anume aceea de a comunica, telefonul mobil are şi alte întrebuinţări pentru unii. O să le iau în ordinea crescătoare a penibilului:
1. Când nu ştiu ce să facă cu mâinile. Îşi scot telefonul mobil şi încep să poarte discuţii imaginare sau inutile. A devenit un fel de tic nervos pentru ei. Dacă nu stau cu el în mână pentru 5 minute, nu se simt bine.
2. Când vor să evite o persoană pe stradă, scot rapid telefonul mobil şi se fac că poartă o discuţie aprinsă, luându-şi expresia de oameni preocupaţi şi neatenţi la mediul înconjurător. De obicei, privirea lor este în pământ, ceea ce îi cam dă de gol. Acum, nah… depinde şi cât de bun actor eşti când mimezi discuţia. Mi s-a întâmplat să salut un om şi el să se uite prin mine, prefăcându-se că discută la telefon 🙂 Am o problemă cu cei pe care îi doare gura să salute sau măcar să răspundă la salut.
3. Când vor să pară interesanţi sau pur şi simplu să arate că AU, scot telefonul, deşi chestia asta e cam expirată. Sunt vreo 1-15 ani de când a apărut telefonul mobil pe meleagurile noastre şi chiar nu mai e un eveniment deosebit să îţi scoţi telefonul la vedere, fie el şi ‘dă fiţe’.
